Gânduri dintr-o liturghie misionară

Părintele Nicolae Steinhardt spunea despre cuvintele „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” că sunt printre cele mai importante cuvinte din evanghelie și că, dacă din toată Scriptura ar rămâne doar aceste cuvinte, ar fi suficiente pentru ca omul să se mântuiască. 

Ne putem întreba: De ce sunt atât de importante aceste cuvinte?

Sfântul Sofronie ne spune că înaintea lui Dumnezeu nu trebuie să fim politicoși, ci trebuie să ne vărsăm zăduful inimii noastre, să ne prezentăm înaintea Lui așa cum suntem, conștientizând măsura la care ne aflăm. Asta a făcut tatăl din Evanghelia fiului lunatic. Și-a dat seama de starea neputincioasă în care se afla și totuși a crezut. 

În momentele de cumpănă, când simțim că suntem nedreptățiți sau simțim că nu putem ierta și nu îi putem iubi sau răbda pe ceilalți, să ne prezentăm în fața lui Dumnezeu precum tatăl din Evanghelie, cu smerenie și pocăindu-ne pentru neputința noastră, având credința că Dumnezeu face minuni și în noi înșine. Aflăm acest lucru și în Pateric: „Și toți credem în El că este puternic și toate îi sunt Lui cu putință; crede, însă, și lucrurilor care sunt în tine însuți, că și în tine face minuni” (Avva Evprepie).

Mare este taina pocăinței și faptul că Dumnezeu să caute la inima omului pentru a-l ridica spre El. Pe când omul mândru nu poate ajunge la adevărata părtășie cu Dumnezeu, el vede vina și problema în ceilalți, considerându-se pe sine mai presus de ceilalți. 

Să luăm cu noi aceste cuvinte până la finalul postului și să ne rugăm cu smerenie: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”. 

Fragmente din predica susținută de studenții din ASCOR Iași, în liturghia misionară din satul Curături, Județul Iași, 14 martie 2024.

IUSTINIAN, 

Voluntar ASCOR Iași